POEMUL DACIEI

Din decenii milenare pe-al nostru pământ,  Dacia-și apăra glia, pământul ei sfânt,  Ne-o spune sângele  amestecat  cu  glia, : Descoperiri arhiologice, a  noastră e moșia. Dacii  au  fost  pașnici, și  bogați’n  toate, Cu avutii în gospodării, pământ mănos, si recolte bogate,  Şi din cele descoperite, Dacia-i bogată, și în zăcăminte,  Stăpânind  moșia  dragă, s-o muncească,  s-o  pǎzeascǎ, Ei  n-au  tânjit  nicicând, alte meleaguri, sǎ le cucereascǎ. Trecut-au hoardele  de  cotropire, Pe  Dacia   să   pună   stăpânire, Plăcându-le mult, pământul mănos, Din munti, dealuri, și câmpii  de  jos. Vitejii  daci, au  luptat, s-au  apărat,  Pentru Dacia noastră, s-au sacrificat. Capuri de lupi, le-au fost steagul-făclie,  Pentr-a 'nspăimânta  dușmanu'n bătălie. În  urlete  de  lupi,  și  fii de daci voinici, Îi învingeau  în  lupte pe-acei  venetici. Înnarmați vegheau zile, nopți, și-n zori,  Îi   puneau  pe  fugă,  pe   cotropitori. În  decursul  vremii,  ce  a succedat, Imperii  cotropitoare,  iar i-au  atacat, Granițele Daciei ce-au fost ciopârțite, De  seminții   de  foame   'nhămesite. Împarțitu-s-au dacii, în mici țărișoare, Apărând,  împrejurimile din  ale  lor hotare, Au  construit  mici  cetăți  cu ziduri groase, și catarge pe fiecare deal, Scrutând  orizontul,  din  munți, din  culmile  înalte, pân-l'al apelor mal, De n-ar fi  fost vitejii fiii ai Daciei-Române  și Ştefan  cel Mare  și  Sfânt De-a   lungul   secolelor  apărând  Țările  de  Est  și-al   nostru   pământ, Ar  fi  înaintat  spre  vest,  imperiile   ce-negreau  orizontul   românesc, Purtând   războaie’n    vest,  occidentu-ar   fi   fost,   pașalâc   turcesc. Iar puterile  imperiale  schimbat-au  numele  Daciei în colonie Romană, Pentru -a   o   jefui  de   bogățiile  minere,  și-a   lua   totul   de  pomană. Națiunea  Dacică  ținând   prin  lupte,  răul  de   războaie și de cotropire, La  granițele  noastre,  nici  una  din  hoardele  barbare,  n-a avut izbutire, Să  treacă  peste  noi, căci am plătit tribut  cu sânge, cu aur,  și cu grâne,  În  timp  ce  Occidentul   a  avut  pace,  progrese și  le-a fost numai bine. Râdeți,  că azi  românii în țări s-au exilat,  acasă muncind doar pe doi bani, Că  Țara  ne  e   condusă-n  vălmășeală  de  guvernanți buni  și  de  golani, Dar  tineretul nostru-i  aprig, si nu-i vor mai lăsa pe cei cu mâinile’n cătușe, Să conducă țara’n a lor interese, cu-a lor avantaje, imunităti, și legi jucăușe. Sunt aleși să facă legi pentru popor și țara-ntreagă, Nu,   legi,  pentru-a  lor  interese  și  a  lor  desagă. Fiii Țărișoarelor Române, prin  a  lor  lupte  și jertfire,  Lăsat-au  de milenii urmașilor lor, o Țară'n moștenire. Fii  vrednic  tu  moștenitor,  de-o  Țara  așa  bogată,  Şi nu uita  nici când,  că  « Țara »   trebuie   apărată, Şi  pentru  Dacia milenara-România, ce-acum e a ta, De  ești  major, ți-e  timpul,  să  te-implici pentru  ea.  N-o  să  mai  dăm  voie, la  străini  ce   scormonesc,  Pe   al   nostru   sfânt   plai,   Tezaur   strămosesc,  Ajunge  atâtea, atacuri  cu  strageme  și  nerușinare,  Să ne distrugă România, ștergând   istoria, Daciei  noastre   milenare ! Strămoșii nostri prin a lor jertfe, ne-au lăsat  Dacia, ca s-o stăpânim,  În lupte de milenii, cu cotropitorii,  înaintașii-au învestit  și  noi învestim, Timp,  diplomație,  inteligență,  avuții,  vieți  și  sacrificii ca  să rezistăm, Spre  marea  lor uimire,  că  noi, chiar  sub  un  alt nume,  încă  existăm. Iar Feti Frumosi Români  patrioți, zeloși, din Țară  și-n afară, cercetând, Aduc adevărul istoric a României-Daciei milenare, pe patrioți bucurând.

N

I.N.