Când
ești în avion, în zbor
Între
ceruri și pământ,
Te
simți ca un înger sfânt,
Plutind
lin, ca pe un nor.
Ești
desprins de avuție,
Şi
de cele pământești,
Câte-odată
te gândești,
L-a
lumii, vremelicie.
Te’ntrebi
de orele de ieri,
Te’ntrebi
de orele de azi,
De
ce-am devenit nomazi,
Acasă- am putea fi boieri.
Gândești
la bine și la rău
Pui
toată speranța sorții,
Bilanțul
în fața morții,
Şi-n
mâna lui Dumnezeu.
Meditând
la cei de sus
Când
avionul aterizează,
Creierul
se luminează,
Visele-ambigui
s-au dus.
Cobori
din avion cu-elan,
Străbăți
culoare’nguste,
Printre
oameni ca lăcuste,
Şi
ești iarăși pământean.
de I.N
