NAVALNIC Dragobete

Ești  bine  venit,  poem  de  primăvară,
Năvalnic  s-a  semănat, aici  să  răsară,
Frumoasele  arte, în  fiecare  om  sunt,
Că avem  talente  pe-al  nostru pământ.

Si  cuvinte  de  iubire‘n  cele povestiri,
De la strămoșii  nostri, la  noile  iubiri,
Cu  vise'mplinite  de  Ilene  Cosânzene,
Feți Frumoși pe cai, străbătând troiene.


Focul iubirii fierbinte, zăpada o topesc,
Invitând Primăvara’n plaiul strămoșesc.
Iarba, Romanița, Năvalnicul  minune,
Covor  lui  Dragobete, ce în grabă vine.

Miracolul iubirii cuprinde cu-a ei vrajă,
De la  cei  tineri, la cei ce merg în cârjă.
Născutu-sa de-atunci, din al iubirii dor,
Cadoul primăverii, se cheamă Mărțișor.

Dragobete’n Primavară, cu-al lui dor vine,
Aducând  Zefirul, neamul  să-si aline,
Cu sângele-i iute, ce-i circulă  prin vene,
Aduce flori iubitei, ce topesc troiene.

Poemul de iubire în vremuri de răstriște,
Balsam vindecător, ca răni, să nu existe,
Iubirea este Sfântă, alungând cele rele,
E-un tot în toate, de la pământ la stele.

                                                            de  I.N.

Aucun commentaire: