Ești bine venit, poem de primăvară,
Năvalnic s-a semănat, aici să răsară,
Frumoasele arte, în fiecare om sunt,
Că avem talente pe-al nostru pământ.
Si cuvinte de iubire‘n cele povestiri,
De la strămoșii nostri, la noile iubiri,
Cu vise'mplinite de Ilene Cosânzene,
Feți Frumoși pe cai, străbătând troiene.
Focul iubirii fierbinte, zăpada o topesc,
Invitând Primăvara’n plaiul strămoșesc.
Iarba, Romanița, Năvalnicul minune,
Covor lui Dragobete, ce în grabă vine.
Miracolul iubirii cuprinde cu-a ei vrajă,
De la cei tineri, la cei ce merg în cârjă.
Născutu-sa de-atunci, din al iubirii dor,
Cadoul primăverii, se cheamă Mărțișor.
Dragobete’n Primavară, cu-al lui dor vine,
Aducând Zefirul, neamul să-si aline,
Cu sângele-i iute, ce-i circulă prin vene,
Aduce flori iubitei, ce topesc troiene.
Poemul de iubire în vremuri de răstriște,
Balsam vindecător, ca răni, să nu existe,
Iubirea este Sfântă, alungând cele rele,
E-un tot în toate, de la pământ la stele.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire